Siguranţe fuzibile

       Sunt aparate de comutaţie care în­trerup circuitul în care sunt instalate, prin topirea unuia sau a mai multor ele­mente concepute şi calibrate în acest scop, atunci când curentul care parcur­ge siguranţa depăşeşte o anumită va­loare pe o anumită durată. 

        Siguranţele fuzibile asigură protecţia împotriva supracurenţilor de scurtcircu­it si de sarcină. 

        Există doua tipuri de siguranţe fuzibi­le: cu filet si cu mare putere de rupere. 

        Elementul principal al unei siguranţe este fuzibilul, realizat cu sârma rotundă din cupru sau argint calibrată, la sigu­ranţele cu filet sau cu benzi în paralel, la siguranţele cu mare putere de rupe­re. Firul sau benzile se montează într-un corp ceramic umplut cu nisip de cuart şi terminat cu capace sau cuţite de contact. 

     Atunci când intensitatea curentului depăşeşte o anumită limită, fuzibilul se topeşte şi întrerupe circuitul. Curentul cu care siguranţa fuzibilă poate fi încăr­cată in regim permanent, fără ca tem­peratura punctelor de contact cu cir­cuitul exterior să depăşească valoarea maximă admisibilă, se numeşte curent nominal al siguranţei, In.Supracurentul cu care siguranţa poate fi încărcată în regim permanent, fără a se topi, se numeşte curent limită inferior,Ili, =1,1In.Curentul care determină topirea siguranţei se numeşte curent  limită superior Ils =1.5 In. 

        Timpul de topire a siguranţei este dat de relaţia:

unde (lim)este cel mai mare curent care nu produce topirea siguranţei sau cel mai mic curent care o topeşte; T este constanta de timp a siguranţei.

      În figura 11.4.10 sunt prezentate ca­racteristicile de protecţie la suprasarci­nă ale unei serii de siguranţe rapide, iar în figura 11.4.11 sunt prezentate carac­teristicile de limitare ale unei serii de si­guranţe fuzibile.