dizpozitiv de comanda si control al flacarii | SCHEME ELECTRICE

dizpozitiv de comanda si control al flacarii | SCHEME ELECTRICE

Siguranţe fuzibile

       Sunt aparate de comutaţie care în­trerup circuitul în care sunt instalate, prin topirea unuia sau a mai multor ele­mente concepute şi calibrate în acest scop, atunci când curentul care parcur­ge siguranţa depăşeşte o anumită va­loare pe o anumită durată. 

        Siguranţele fuzibile asigură protecţia împotriva supracurenţilor de scurtcircu­it si de sarcină. 

        Există doua tipuri de siguranţe fuzibi­le: cu filet si cu mare putere de rupere. 

        Elementul principal al unei siguranţe este fuzibilul, realizat cu sârma rotundă din cupru sau argint calibrată, la sigu­ranţele cu filet sau cu benzi în paralel, la siguranţele cu mare putere de rupe­re. Firul sau benzile se montează într-un corp ceramic umplut cu nisip de cuart şi terminat cu capace sau cuţite de contact. 

     Atunci când intensitatea curentului depăşeşte o anumită limită, fuzibilul se topeşte şi întrerupe circuitul. Curentul cu care siguranţa fuzibilă poate fi încăr­cată in regim permanent, fără ca tem­peratura punctelor de contact cu cir­cuitul exterior să depăşească valoarea maximă admisibilă, se numeşte curent nominal al siguranţei, In.Supracurentul cu care siguranţa poate fi încărcată în regim permanent, fără a se topi, se numeşte curent limită inferior,Ili, =1,1In.Curentul care determină topirea siguranţei se numeşte curent  limită superior Ils =1.5 In. 

        Timpul de topire a siguranţei este dat de relaţia:

unde (lim)este cel mai mare curent care nu produce topirea siguranţei sau cel mai mic curent care o topeşte; T este constanta de timp a siguranţei.

      În figura 11.4.10 sunt prezentate ca­racteristicile de protecţie la suprasarci­nă ale unei serii de siguranţe rapide, iar în figura 11.4.11 sunt prezentate carac­teristicile de limitare ale unei serii de si­guranţe fuzibile. 

Releul de curent electromagnetic tip ET-521/F

Protecţia prin Relee: Releul de curent electromagnetic tip ET-521/F: Releul se utilizează in schemele de protecţie ale instalaţiilor de curent alternativ în care este necesară disersioilizarea de armonicile ...

Releul de curent electromagnetic din seria RT-40

Protecţia prin Relee: Releul de curent electromagnetic din seria RT-40: Releul se utilizează în schemele de protecţie secundară în calitate de releu rapid de curent alternativ. Acest releu este de fabricaţie so...

Releul de curent electromagnetic RT-40/R

Protecţia prin Relee: Releul de curent electromagnetic RT-40/R: Releul de curent RT-40/R este destinat pentru utilizarea în instalaţiile de DRRI (dispozitiv pentru rezervarea r...

Releul de curent electromagnetic RT-40/F

Protecţia prin Relee: Releul de curent electromagnetic RT-40/F: Releul de curent RT-40/F se utilizează în schemele de protecţie în cali­tate de releu maximal care acţionează la depăşirea valorii curentul...

Relee cu termistoare

       Termistoarele sunt traductoare elec­trice de temperatură a căror rezistentă electrică variază brusc la o anumită temperatură. In protecţia la suprasar­cină a instalaţiilor electrice, cele mai utilizate termistoare sunt cele de tip PTC (cu coeficient de temperatură po­zitiv), a căror rezistenţă electrică creste brusc la o anumită tempera­tură . Acestea sunt realizate din titanati de tip ceramic cu însuşiri de semi­conductor si caracter feroelectric.Temperatura în jurul căreia se produ­ce variaţia rezistentei se numeşte tem­peratură nominală . Prin modificarea compoziţiei se realizează o gamă largă de termistoare, cu temperaturi nomina­le între 60 si 180 °C. 

      Pentru utilizarea în practică, termistorul se realizează sub forma unei pastile ceramice la capetele a 2 conducte ter­minale. Termistorul se introduce in zo­na interesată, între conductoarele înfă­şurării a cărei temperatură se suprave­ghează. între temperatura înfăşurării şi cea a termistorului există un decalaj. Interva­lul de timp necesar termistorului pentru a atinge temperatura înfăşurării se nu­meşte constanîă de transfer şi are valori de 0,1...4 s. 

    Termistoarele se folosesc pentru protecţia motoarelor de putere mare, pentru controlul direct al temperaturii înfăşurării statorului. 

       Se recomandă folosirea termistoare­lor în curent continuu în câmpuri elec­trice cu o intensitate mai mică de 1,5 V/mm. 

        

       Termistoarele sunt integrate în scheme de comandă automată, ca în figura . 

      Cu butonul (cu reţinere) S1 se pune în funcţiune puntea redresoare PR ce asigură alimentarea în curent continuu a celor 3 termistoare plasate în înfăşu­rările statorului motorului. Acestea sunt legate în serie cu un contactor de comandă K2. Astfel contactul K2, normal deschis, din circuitul de coman­dă a motorului, se închide. Numai după aceste manevre motorul poate fi pus in funcţiune prin butonul S1: bobina contactorului principal K1 este pusă sub tensiune. Aceasta acţionează con­tactele principale K1 şi motorul este alimentat; de asemenea, contactul se­cundar de au'.omentinere. K1, pentru a putea fi eliberat butonul S1. Dacă unul din termistoare sesizează atingerea temperaturii nominale (datorită supra­sarcinii), rezistenta lui creşte foarte mult, astfel încât contactorul K2 îsi eli­berează armătura. Aceasta are drept consecinţă deschiderea contactului K2 din circuitul bobinei contactorului K1, astfel că si contactorul K1 este scos din funcţiune şi motorul se opreşte.