sâmbătă, 26 noiembrie 2011

Siguranţe fuzibile

       Sunt aparate de comutaţie care în­trerup circuitul în care sunt instalate, prin topirea unuia sau a mai multor ele­mente concepute şi calibrate în acest scop, atunci când curentul care parcur­ge siguranţa depăşeşte o anumită va­loare pe o anumită durată. 
        Siguranţele fuzibile asigură protecţia împotriva supracurenţilor de scurtcircu­it si de sarcină. 
        Există doua tipuri de siguranţe fuzibi­le: cu filet si cu mare putere de rupere. 
        Elementul principal al unei siguranţe este fuzibilul, realizat cu sârma rotundă din cupru sau argint calibrată, la sigu­ranţele cu filet sau cu benzi în paralel, la siguranţele cu mare putere de rupe­re. Firul sau benzile se montează într-un corp ceramic umplut cu nisip de cuart şi terminat cu capace sau cuţite de contact. 
     Atunci când intensitatea curentului depăşeşte o anumită limită, fuzibilul se topeşte şi întrerupe circuitul. Curentul cu care siguranţa fuzibilă poate fi încăr­cată in regim permanent, fără ca tem­peratura punctelor de contact cu cir­cuitul exterior să depăşească valoarea maximă admisibilă, se numeşte curent nominal al siguranţei, In.Supracurentul cu care siguranţa poate fi încărcată în regim permanent, fără a se topi, se numeşte curent limită inferior,Ili, =1,1In.Curentul care determină topirea siguranţei se numeşte curent  limită superior Ils =1.5 In. 
        Timpul de topire a siguranţei este dat de relaţia:

unde (lim)este cel mai mare curent care nu produce topirea siguranţei sau cel mai mic curent care o topeşte; T este constanta de timp a siguranţei.
      În figura 11.4.10 sunt prezentate ca­racteristicile de protecţie la suprasarci­nă ale unei serii de siguranţe rapide, iar în figura 11.4.11 sunt prezentate carac­teristicile de limitare ale unei serii de si­guranţe fuzibile. 



Releul de curent electromagnetic tip ET-521/F

Protecţia prin Relee: Releul de curent electromagnetic tip ET-521/F: Releul se utilizează in schemele de protecţie ale instalaţiilor de curent alternativ în care este necesară disersioilizarea de armonicile ...

Releul de curent electromagnetic din seria RT-40

Protecţia prin Relee: Releul de curent electromagnetic din seria RT-40: Releul se utilizează în schemele de protecţie secundară în calitate de releu rapid de curent alternativ. Acest releu este de fabricaţie so...

Releul de curent electromagnetic RT-40/R

Protecţia prin Relee: Releul de curent electromagnetic RT-40/R: Releul de curent RT-40/R este destinat pentru utilizarea în instalaţiile de DRRI (dispozitiv pentru rezervarea r...

Releul de curent electromagnetic RT-40/F

Protecţia prin Relee: Releul de curent electromagnetic RT-40/F: Releul de curent RT-40/F se utilizează în schemele de protecţie în cali­tate de releu maximal care acţionează la depăşirea valorii curentul...

Relee cu termistoare

       Termistoarele sunt traductoare elec­trice de temperatură a căror rezistentă electrică variază brusc la o anumită temperatură. In protecţia la suprasar­cină a instalaţiilor electrice, cele mai utilizate termistoare sunt cele de tip PTC (cu coeficient de temperatură po­zitiv), a căror rezistenţă electrică creste brusc la o anumită tempera­tură . Acestea sunt realizate din titanati de tip ceramic cu însuşiri de semi­conductor si caracter feroelectric.Temperatura în jurul căreia se produ­ce variaţia rezistentei se numeşte tem­peratură nominală . Prin modificarea compoziţiei se realizează o gamă largă de termistoare, cu temperaturi nomina­le între 60 si 180 °C. 
      Pentru utilizarea în practică, termistorul se realizează sub forma unei pastile ceramice la capetele a 2 conducte ter­minale. Termistorul se introduce in zo­na interesată, între conductoarele înfă­şurării a cărei temperatură se suprave­ghează. între temperatura înfăşurării şi cea a termistorului există un decalaj. Interva­lul de timp necesar termistorului pentru a atinge temperatura înfăşurării se nu­meşte constanîă de transfer şi are valori de 0,1...4 s. 
    Termistoarele se folosesc pentru protecţia motoarelor de putere mare, pentru controlul direct al temperaturii înfăşurării statorului. 
       Se recomandă folosirea termistoare­lor în curent continuu în câmpuri elec­trice cu o intensitate mai mică de 1,5 V/mm. 
        
       Termistoarele sunt integrate în scheme de comandă automată, ca în figura . 
      Cu butonul (cu reţinere) S1 se pune în funcţiune puntea redresoare PR ce asigură alimentarea în curent continuu a celor 3 termistoare plasate în înfăşu­rările statorului motorului. Acestea sunt legate în serie cu un contactor de comandă K2. Astfel contactul K2, normal deschis, din circuitul de coman­dă a motorului, se închide. Numai după aceste manevre motorul poate fi pus in funcţiune prin butonul S1: bobina contactorului principal K1 este pusă sub tensiune. Aceasta acţionează con­tactele principale K1 şi motorul este alimentat; de asemenea, contactul se­cundar de au'.omentinere. K1, pentru a putea fi eliberat butonul S1. Dacă unul din termistoare sesizează atingerea temperaturii nominale (datorită supra­sarcinii), rezistenta lui creşte foarte mult, astfel încât contactorul K2 îsi eli­berează armătura. Aceasta are drept consecinţă deschiderea contactului K2 din circuitul bobinei contactorului K1, astfel că si contactorul K1 este scos din funcţiune şi motorul se opreşte.

Relee termice

Sunt aparate destinate protecţiei îm­potriva suprasarcinilor de durată. Prin­cipiul lor de funcţionare se bazează pe proprietatea bimetalelor de a se defor­ma atunci când temperatura acestora se modifica (in figura de mai jos). Bimetalul este o bandă realizată din 2 plăci metalice îmbinate prin sudare, lipire sau nituire. Cele 2 bimetale au coeficienţi de dila­tare termică diferiţi. La încălzire bime­talul se curbează si întrerupe circuitul de alimentare a instalaţiei protejate. în­treruperea se realizează prin cuplarea releului termic cu un echipament de în­trerupere - de exemplu, un contactor. Astfel, releul termic întrerupe circuitul bobinei contacorului (sau al altui echipament de întrerupere) care la rân­dul său întrerupe circuitul de alimentare a receptorului pe care îl protejează, in acest fel bimetalul releului termic întrerupe curenţi de valoare mică, ce trec prin bobina echipamentului de întrerupere.
      Încălzirea bimetalului se face treptat, în timp, în funcţie de sarcina si supra­sarcina circuitului supravegheat. Pentru ca depărtarea contactului mobil, de cel fix (in figură) să nu se facă lent, pentru a nu se produce arc electric ce ar pu­tea duce la sudarea contactelor, relee­le termice sunt echipate cu dispozitive de acţionare în salt. 
    Releele termice pot fi cu sau fără re­armare, adică prevăzute sau lipsite de dispozitivul de blocare a reanclasârii. în cazul lipsei dispozitivului de blocare instalaţia protejată funcţionează nesta­bil, fiind succesiv conectată si deco­nectată. 
      Reanclasarea se realizează manual sau automat. 
     Releele termice pot fi prevăzute cu o bandă metalică de compensare termică ce permite declanşarea la valoarea im­pusă a intensităţii din circuit, indepen­dent de temperatura ambiantă. Aceasta este eficace între -20 şi + 50 °C. 
    Instalaţiile trifazate sunt protejate prin intermediul unui bloc de relee termice, adică al unui dispozitiv compus din 3 bimetale, montate fiecare pe câte una dintre faze care, prin intermediul unei tije comune, acţionează un sistem de contacte unic. Blocurile de relee termice trifazate se execută cu sau fără dispozitiv de acţi­onare la mersul în două faze. Dispozi­tivul constă în aceea că. la lipsa defor­mării bimetalului după una din faze, să­geata rezultată din deformarea celorlal­te două bimetale este mult amplificată, astfel încât circuitul de comandă să fie acţionat în!r-un timp mult mai scurt. Releele termice cu astfel de dispozitive sunt utilizate, în special, la protecţia la suprasarcină a motoarelor trifazate a-sincrone, pentru a se evita funcţionarea în 2 faze a acestora.
      Încălzirea bimetalelor unui releu ter­mic se poate face: 
- direct, atunci când benzile bimeta-lice se află în circuitul de supravegheat si sunt parcurse de întreg curentul sau de o parte a acestuia atunci când se utilizează un şunt; 
- indirect, atunci când benzile bime-talice sunt încălzite prin conductie si/sau radiaţie de curentul suprave­gheat; 
- semidirect (mixt), atunci când ben­zile bimetalice sunt încălzite simultan prin procedeele de mai sus; bimetalele se află în serie sau în paralel cu o re­zistenţă de încălzire; 
- cu reductor de curent, atunci când curenţii de supravegheat au valori mari Si nici una din metodele de mai sus nu satisface. Benzile bimetalice se conec­tează în secundarele reductoruh» de curent.